Flori de gheață

             
                 

                                        Flori de gheață

           




            Baiatul se uita pe geamul plin de flori de gheata. El era in casa bunicii, unde era cald, iar mirosul de portocala ce venea dinspre soba il facea sa adoarma. Afara era ca in povesti. Baiatul vedea prin stratul mic de gheata de pe geamul aburit al casei, cum fulgi grei de zapada cad pe omatul deja depus.  Vantul cutreiera livada bunicii, iar luna se vedea din cand in cand, printre crapaturile norilor. Lumina ei calauzea fulgii spre pamant. Lantul de flori de gheata era ca o bariera ce separa cele doua lumi. Lumea infrigurata si lumea calduroasa. Nu doar ca le separa, dar le si lega. Adica, nu ar exista caldura in casa, daca nu ar fi peisajul de poveste de afara, nu?
      Baiatul mai privi o data prin geamul inghetat. Si nu intelegea cum de acesta este inghetat in exterior, dar in interior este doar aburit.  Si-a luat cojocelul si a iesit, voia sa vada daca de afara se vede la fel. A deschis usa, iar un fior iernatic l-a atins. A iesit afara si s-a uitat la gemuletul  inghetat. Nu intelegea. Nu vedea nimic prin geam. Vedea doar florile de gheata de care erau agatati cativa fulgi adusi de vant. Era confuz.





   
           S-a dus in casa si le-a pus din nou pe toate cap la cap.

         -   De ce din interior vad amblele parti ale geamului, vad prin geam, dar din exterior tot ce vad este o fâșie lungă de gheata, ornamentata cu atat de multe flori si fulgi? De ce din exterior nu pot vedea focul de la gura sobei, sau portocala asezata de bunica pe soba? Vad doar o lumina. Si... atat.
            A vrut sa fie sigur. A luat-o pe bunica de mana, si a iesit afara.
         - Priveste, bunico! Nu vad absolut nimic! Doar o lumina!
         -Serios? Caci eu vad mult mai multe. Vad soba din coltul camerei, fotoliul plin de papusi facute acum multi ani impreuna cu sora mea, fotografia bunicului tau, de la nunta noastra, care parca sta neclintita de decenii...
          -Nu se poate, bunico! Asta e imposibil! Uite, e doar gheata! Nu vezi nimic prin ea!
          -O, ba da, dragule! E posibil! Hai mai repede in casa, sa-ti spun o mica povestioara. Hai, ca iti ingheata nasul!
           Ajunsi in casa, bunica ii explica baiatului tot. Incepu sa ii spuna ca, acea camera in care ei stateau, e asemenea unui om! Din exterior, noi oamenii suntem vazuti diferit. Dar nimeni nu vede lumina din interior, bunatatea, sensibilitatea. Doar cei ce ne cunosc bine, cei ce ne iubesc, vad cu adevarat ce avem noi mai bun in interior. De obicei, asa se intampla. Ce e drept, uneori se intampla sa descoperi ca, defapt, in interior, lumina nu exista. E doar intuneric.
         - De aceea, dragul meu, aceasta camera in care suntem noi acum, seamana foarte mult cu noi. Diferenta este ca la un om, nu vezi lumina, dar in schimb, tu esti sigur ca ea e acolo.
           



                                 Si nu uita: Caldura din interior, poate topi gheata de la exterior! 
           

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Faţă-n faţă..

Imagine
                                                   Faţă-n faţă     Sub cerul întunecat, sub luna acoperită de norii ce aduceau cu ei un vânt aspru, ei stăteau faţă în faţă. Se uitau unul la altul, nu stiau ce sa zică. El zâmbea. Ea zâmbea. Se uitau unul in ochii  celuilalt si totul părea atat de frumos. Inca isi zambeau. Dar nu isi zambeau cum altii poate o faceau. Isi zambeau in stilul lor. Zambeau de parca doar ei erau acolo.  Ea tremura, afara era frig. El avea o geaca groasa, dar din cauza emotiilor uitase sa i-o dea. Parul ei era in vant, mainile ii erau gheata dar zambetul... zambetul ei il fermecase. El a inceput sa se îmbujoreze.         "Poate crede ca e de la frig." isi spuse el.         "Sper sa nu fie de la frig..." isi spuse ea.          El? El e domnul copil care a trecut si prin "Gelozia" adolescentei. E domnul din povestea trecuta. Poate e Dorel, sau poate va ramane doar domnul. Daca v-as spune acum, probabil nu ar mai fi ac
Citiți mai multe

Frumosul ce ne inconjoara...

Imagine
                                      Frumosul ce ne inconjoara   O floare, un copacel, te fac sa te simti ca in paradis. Asta daca stii cum sa le apreciezi, stii cum sa le vezi, stii cum sa le pretuiesti.  Ele sunt cele care iti arata cat de frumos este sa fii pe aceasta lume, pe care Dumnezeu a creat-o pentru tine, a creat-o astfel incat sa o iubesti, si sa te simti in largul tau.     Sa stai sub soarele  arzator, sa privesti cum norii se joaca si zburda ca niste iepuri albi, pufosi. Sa privesti cum fluturii isi fac un rost pe aceasta lume, chiar daca ei nu prea sunt bagati in seama. Ei incearca din rasputeri sa iti atraga atentia, si zboara si se intorc si fac curbe, se duc pe o floare apoi zboara spre tine fiind luminat de soare, de parca ar fi un diamant mic ce isi ia zborul din diamantele muritoare, "de rand." Sa asculti simpla cantare a unei privighetori. Si daca iti e prea lene sa iesi afara sub cerul senin, curat, iti poti lua un scaun, ti-l pui langa geam
Citiți mai multe

În mijloc de Primăvară

Imagine
As fi vrut ca titlul acestei poezii sa fie acesta "Ghiocelul nu înțelegea                                                                          Cum se putea                                                                          Ca-n luna lui Mărțișor                                                                          Să ningă de zor." Dar, cum nu se poate, voi numi poezia "În mijloc de Primăvară":                                         Cerul negru-roșiatic peste lume se coboară Și cade...cade-ncetișor În el se cufundă păsări ce încă zboară Si vor s-aducă Primăvara tuturor. Picuri ce cad peste frunzele moarte Nouri ce-acoperă stelele toate Se văd în văzduh picuri de lună Iar afară... tună. Mugurii ce tremură-n al vârfului copac Și viorelele stingherite parca rupte din cer Lângă ghioceii ce pe-al copacului trunchi zac Privesc uimiți prin lumina unui fulger Cum se despică cenușiile zări. Și tună, tună ș
Citiți mai multe