Toata lumea scrie poezii de dragoste. Eu nu
Toata lumea scrie poezii de dragoste. Eu nu. M-am pus la birou acum cateva zile si am vrut sa scriu o poezie. Cu cateva saptamani in urma in capul meu au aparut cateva versuri pe care as fi putut sa le integrez in poezie. Afara era vremea perfecta pentru scris. Lumina lunii prevazuta in picuri de ploaie ce cad pe acoperis cate unul, intr-un ritm prestabilit inca de la apusul soarelui. Era o vreme friguroasa iar vantul tinea ison picurilor. Asa ca mi-am luat un pix si cateva foi albe si am inceput sa leg cuvintele pe foaie. Era greu. Stiam ce vreau sa spun, stiam cum ar fi sunat in proza, dar totusi era extrem de greu. Stiam ideea, stiam cuvintele pe care trebuie sa le folosesc, dar ceva nu mergea. M-am gandit ca nu e o zi buna de scris, asa ca mi-am terminat strofa cu greu, si am lasat pe alta zi. Urmatoarea zi a fost la fel de greu, dar totusi nu m-am lasat si am terminat poezia. Scurta, pentru ca nu mai aveam idei, sau pentru ca nu simteam ceea ce scriu. Scriam din auzite. Sc