Blogul lui Daniel

                                                                                         Zambetul iti da aripi...      Uneori simti nevoia sa zambesti, sa razi, sa te gandesti la un lucru si sa razi. Cu siguranta ai avut parte de un moment in care sa razi de unul singur, sau sa te apuce deodata rasul fara sa vezi ceva amuzant sau ceva de genul. Pentru ca nu ai mai ras de o zi, doua sau chiar trei, Iar acest sentiment de fericire s-a  adunat in sufletul tau, si voia sa fie eliberat, dar sufletul tau era inchuiat si nu putea iesi din cauza gandurilor rele ce te macinau, Dar iata-l... a venit, a reusit sa iasa din cuibul de tristete.           Zambetul face parte din viata. Cand cineva iti zambeste iti da o senzatie de bucurie. Si nu zambesti tu, iti zambeste persoana respectiva. Iar tu, in acel moment, simti ca zbori. Uiti de toate. De la un simplu zambet. Un zambet... cat 1000 de cuvinte. Un zambet care te face sa simti cu adevarat ca esti om, care te face sa te simti d

Fara telefoane, fara calculatoare, fara tehnica!    Traim intr-o lume in care tehnica a pus stapanire pe noi. Din an in an, din luna in luna, din saptamana in saptamana, din zi in zi, din ora in ora, din minut in minut, suntem atrasi spre o gaura neagra. O gaura neagra numita: Gaura electronica. Nu mai vedem nimic in jur cand stam pe telefon. Nu mai auzim nimic, nu mai spunem nimic,  nu mai gandim nimic. Suntem niste roboti atrasi de aceasta "Gaura electronica". Da, ai auzit bine. Niste roboti. Roboti care fac miscari mecanice, ca Domnul Lefter din "Doua loturi" de Ion Luca Caragiale. As vorbi doar despre efectele telefoanelor asupra noastra, dar nu ele sunt principala problema. Principala problema suntem noi.    Pe zi ce trece vedem ca sunt din ce in ce mai multe telefoane care apar. Si de ce? De ce? S-au facut atatea si atatea, si inca se mai fac. Suntem tinuti intr-o temnita de catre aceste telefoane. Iar gratiile sunt aplicatiile care uneori ne tin  dou

                                      Frumosul ce ne inconjoara   O floare, un copacel, te fac sa te simti ca in paradis. Asta daca stii cum sa le apreciezi, stii cum sa le vezi, stii cum sa le pretuiesti.  Ele sunt cele care iti arata cat de frumos este sa fii pe aceasta lume, pe care Dumnezeu a creat-o pentru tine, a creat-o astfel incat sa o iubesti, si sa te simti in largul tau.     Sa stai sub soarele  arzator, sa privesti cum norii se joaca si zburda ca niste iepuri albi, pufosi. Sa privesti cum fluturii isi fac un rost pe aceasta lume, chiar daca ei nu prea sunt bagati in seama. Ei incearca din rasputeri sa iti atraga atentia, si zboara si se intorc si fac curbe, se duc pe o floare apoi zboara spre tine fiind luminat de soare, de parca ar fi un diamant mic ce isi ia zborul din diamantele muritoare, "de rand." Sa asculti simpla cantare a unei privighetori. Si daca iti e prea lene sa iesi afara sub cerul senin, curat, iti poti lua un scaun, ti-l pui langa geam

Sentimente        Fiecare dintre noi,  a simtit macar o data fluturasi in stomac. Fie ca au fost in copilarie, fie ca au fost la adolescenta, ele au fost niste sentimente. Sentimente pornite de la o simpla inghetata luata de mama ta, sau de la o ciocolata pe care o gaseai in buzunar. Ti-o luase tot mama pentru ca ai facut un lucru bun. Si incepeai sa te bucuri, sa zambesti, sa iti salte inima de bucurie in tine. Si iti luai mama in brate, ii spuneai ca o iubesti si o pupai, incercand sa ajungi la obrazul ei. Iar ea iti spunea: "Ei hai gata nu te mai alinta. Ma superi!" Iar tu incetai si iti mancai dulcele cu un zambet de ala diabolic vazut in desene. Sau atunci cand cantai melodii din copilarie. Si te credeai pe o scena. Si primeai aplauze imaginare. Deja erai o adevarata vedeta cu un viitor frumos!                                                          Cele mai frumoase sentimente sunt cele  din copilarie. Cand treceai pe langa persoana de care iti placea, si s