Blogul lui Daniel

             Drumul spre Italia    Dupa un drum lung, un drum foarte lung, FOARTE lung, in care am trecut de la zapada    la caldura in partea de Vest (pentru asta nu am poza), am ajuns in Italia. Tin sa mentionez ca dupa ce am iesit din Romania, am mers doar pe autostrada. DOAR pe autostrada. Adica prin Ungaria si Slovenia am mers doar pe autostrada. Ceea ce m-a impresionat pentru ca autostrada din Ungaria era dubla, mai mult decat dubla decat o autostrada din Romania.  Nu mai descriu cum era......  O poza cu unul din multele (subliniez multele) tuneluri din Slovenia.          23.04.2017                     Ziua a inceput super    Dupa acest rasarit de exceptie, ne-am hotarat  sa vizitam Venetia. Venetia  Am vizitat aproape tot, dar haideti sa incepem cu prima poza. Traditionala Gondola, specifica Venetiei, isi face aparitia inca de la inceput.       Rare ori ai ocazia sa faci o poza unui porumbel "de Venetia"... mai ales in i

                        Ce inseamna adevarata fericire de Paste?                   Raspuns:         Un zambet care apare pe fata unei fetite de doar 8 anisori, atunci cand vede ca ai venit sa-i daruiesti ceva ce nu are in fiecare zi.                                    Am fost la o familie saraca pentru a duce cateva daruri de Paste. Ceea ce am vazut acolo m-a uimit.      Atunci cand am ajuns acolo, o fetita statea in gradina, parca ne astepta, parca simtea ca vom veni . Statea in curtea ei, singura.     Istetimea  fetitei de doar 8 anisori m-a impresionat. Nu i-am vazut parintii... ei erau plecati cu "căprili". Cand am scos darurile din masina, pe fata ei incepea deja sa se creioneze un zambet, rezultat al fericirii. Mi s-a parut atat de adevarat acel mic zambet incat m-a emotionat. Am mers pana la  prag pentru a le duce darurile, fetita de 8 ani indrumandu-ne. Am bagat putin capul in casa. M-am uitat in jur. Nu prea aveam ce sa vad. O camera de 2 metri patrati c

                                        Despre FAMILIE Ce este familia? Familia este iubire. Iubirea se gaseste, sau ar trebui sa se gaseasca in familie. Imi e destul de greu sa vorbesc despre asta, poate pentru ca pur si simpu familia nu se poate explica in cuvinte. Familia se explica prin dragoste si... atat.    La fel ca anul trecut, voi scrie despre un eveniment: Marsul pentru viata! Marsul pentru familie! Voi spune acelasi lucru:  "Pentru viata, pentru femeie, pentru familie". De ce? Pentru ca viata este ceva de nedescris, femeia trebuie respectata si iubita, iar familia trebuie pretuita!   Ce ar fi VIATA fara familie?  Fara o mama care sa-ti fie alaturi si la bine si la greu? Fara un tata care sa te sprijine?  Ei bine, daca stam sa ne gandim... unii oameni chiar nu au o MAMA. Pentru ca in vremurile de azi e usor... e usor sa-ti lasi copilul in voia sortii, in vantul lumii, in gerul lumii si sa spui: "Ce-o fi de el, o fi."  Dar oare mama ta, care ti-a

                  #1andeBlogulluiDaniel   1 an. 1 an de Blogul lui Daniel. Nu mi-am imaginat ca va trece atat de repede. Adica... acum un an scriam primul articol de pe blog- "Blogul meu"  http://danielradublog.blogspot.ro/2016/03/blogul-meu.html . Foarte ingenios Daniel, foarte ingenios. "Diferite chestii".  O Doamne. Cum sa numesti un articol in care vorbesti despre blogul tau? "Blogul meu"... normal! Stiu ca am zis undeva ca voi avea postari regulate. Mda... pai pe atunci era vremea in care nu eram clasa a opta si nu aveam un Examen in vara. Deci, in apararea mea... spun ca nu am timp. Dar voi incerca, macar pana cand ma voi reapuca de invatat pentru examen (gata cu simularile), sa postez regulat.       *Observati, va rog, faptul ca am schimbat "designul" blogului. Asa...ca un cadou. Multumim celor care se ocupa de aceste lucruri pentru ca au mai adaugat lucruri noi pe partea de design.*     Primul meu articol consi

                                         Versuri pentru mama       Înainte de a citi aceasta poezie... adu-ţi aminte ca astăzi este ziua cele ce ţi-a dat viaţă. Este ziua celei ce atunci cand toţi te-au lăsat baltă... a ramas lângă tine. La mulţi ani, mama! 9 luni m-ai purtat in pântece, iar eu o viaţă de voi purta în suflet!      Te-aş putea compara cu luna de pe cer      Sau cu soarele ce arde in năprasnicul ger...      Aş putea să-ţi spun că esti floarea ce-mi dă culoare vieţii      Şi că zâmbetul tău e ca peisajul dimineţii.      Mi-e aşa de greu cuvintele să mi le găsesc      Dar totuşi... eu vreau să-ţi mulţumesc      Din inima mea să-ţi spun că te iubesc      În timp ce ochii smulşi din soare ţi-i privesc.     Mă gândesc la momentul în care     Timpul te va lua cu nepăsare...     Oare atunci când nu vei mai fi     Eu... pe cine voi iubi?      Cine mă va mângâia pe obraz?      Cine mă va ajuta într-in necaz?      Mămico dragă... mi-e teamă să nu te pierd î

                        A sosit primăvara     Iată! A iesit primul ghiocel!     Şi şi-a dat jos zăpada de pe el!     Soarele arde pământul amorţit     Păsările cântă în codrul amuţit...     Râul sparge gheaţa de deasupra sa     Crengile încep să-şi recapete mantia...     Da! A sosit primăvara!     Şi sper că a răsărit şi-n inima ta!    Toată natura renaşte,     Florile cu cerul se vor cunoaşte    Vântul va trece, zâmbind...    Iar soarele vesnic, privind      Natura cum iese la răcoare,    Va mângâia păsările ce se văd în zare...    Le va îndruma până vor ajunge în cuibul lor    Până când vor cânta cu altele-n cor.    Cât despre al tău drag suflet...    Va renaşte când pe faţă vei schiţa un mic zâmbet...     

                                               Azi... aş vrea...       În astă zi a lunii gerar,       S-a-ntâmplat ceva de care se-aminteşte rar...       În această zi măreaţă       Ţara Românească de Moldova s-agaţă.      Noi, fii ai Daciei, ne-am unit      Pe pământul strămoşilor ce-au pătimit.       Azi, aici, e cearta, orgoliu si ură.      Azi, fratii între ei se fură.     Am dat mână cu mână     Ca să fim totdeauna împreună...     Să zâmbim, să ne iubim mereu     Să fim fraţi chiar si la greu.     S-au luptat ei pentru al nostru popor,     Al meu, al tău, al lui... al tuturor!     Dar acum îl batjocorim... noi! Toţi!      Am ajuns să lăsăm ţara pe mainile unor hoţi!     Pe atunci, ei cu mâinile în aer erau     Şi voiau, sperau, si nădăjduiau...     Într-o unire mare, frumoasă     Nădăjduiau într-o tara maiestuoasă.     Azi, cu lacrimi în suflet spun     Că România nu merge pe-un drum bun.     Tinerii au uitat ce e aia uni

                                                   Faţă-n faţă     Sub cerul întunecat, sub luna acoperită de norii ce aduceau cu ei un vânt aspru, ei stăteau faţă în faţă. Se uitau unul la altul, nu stiau ce sa zică. El zâmbea. Ea zâmbea. Se uitau unul in ochii  celuilalt si totul părea atat de frumos. Inca isi zambeau. Dar nu isi zambeau cum altii poate o faceau. Isi zambeau in stilul lor. Zambeau de parca doar ei erau acolo.  Ea tremura, afara era frig. El avea o geaca groasa, dar din cauza emotiilor uitase sa i-o dea. Parul ei era in vant, mainile ii erau gheata dar zambetul... zambetul ei il fermecase. El a inceput sa se îmbujoreze.         "Poate crede ca e de la frig." isi spuse el.         "Sper sa nu fie de la frig..." isi spuse ea.          El? El e domnul copil care a trecut si prin "Gelozia" adolescentei. E domnul din povestea trecuta. Poate e Dorel, sau poate va ramane doar domnul. Daca v-as spune acum, probabil nu ar mai fi ac

                                           Am vrea, Eminescule        De pe bolta cerească tu adesea ne priveşti...        Luceafărule- lumină scoasă din poveşti,        Noi, acum, am vrea să ne mai grăieşti        Cu un cvintet, sau chiar şi c-un catren, pe noi ne mulţumeşti.        În bezna ca o mantie tu luminezi        Cu poezii de-un secol încă ne minunezi        Am vrea, din nou, de pe-al versurilor tron        Să ne spui macar un ultim oximoron        Sau o poezie de dragoste cu mii de înţelesuri        Iar a noastre inimi tu să ni le furi.        Of, de-ai sta cu noi macar o oră        Sa ne scrii un epitet, sau măcar o metaforă.        De-ai sta cu noi lânga tristul lac,        Lânga codrii care acum tac,        Cu păsărelele fără somn deasupra capului        Si-n aer cu mirosul plopului.        Am vrea să stam sara, pe deal        Să ne cânti din bucium cu jale        Să privim cine or să vină în cale        Un Făt-Frumos si

                  Nu am vrut ca primul articol de pe blog sa fie asa, dar nu pot sa ma abtin.               Observatii: 1. M-am referit strict la judetele mai putin afectate, nu la alte judete in care a nins foarte mult.                                     2.  M-am referit la zona urbana, nu la cea rurala.                                                                       3. Este opinia mea, personala si proprie. *pleonasm*                                                                       4. Te rog sa ma ierti daca te-am jignit.                                     5. Te rog sa ma ierti daca te-am jignit. x2                                   6. Lectura placuta.                 * In haosul fulgilor de zapada de afara si in concursul lor de "Cine atinge primul pamantul", in Maratonul Vantului si in placerea lui de a spulbera, nu doar zapada, ci si dorinta copiiilor de a nu trece pe la scoala, elevul e cu mana pe inima. Cu televizorul deschis pe toate canal