Noaptea dintre anotimpuri


 Aceasta poezie am scris-o acum o luna, atunci cand mi se parea mie ca Primavara a sosit. Dar m-am inselat. Acum...chiar sper ca Primavara a venit.





Privesc spre infinit...
Privesc spre lună si spre stele
Mii de sclipiri ce par a fi pierit
Ce cad și se transformă din stele...în flori mărunțele.

Și-apoi... m-ating!
Nu izbutesc a mă feri...
Mii de fluturi mă-nconjoară
Și încearcă o poveste a-mi șopti
Dar se topesc, sub lumina cea de seară.

Văd crenguțe înghețate
Ce cu muguri albi par a fi înzestrate.
Pe lângă tainica lună,
Până-n negrele zări răsună
Păsări cu aripi pătate

Ce zboară peste-a zăpezii cetate
Și-n măreția iernii sunt cufundate.
Ghiocei de nea ce pleacă al lor chip
Spre razele lunii ce i-au încălzit.
Un glas necruțător din întunecatul infinit,

De Luceafăr si de lună călauzit,
Ridică primul strop de lumină
Ce cade peste-al iernii Palat,
Peste albul de Baba Iarnă pictat,
Trezeste Primăvara senină
Iar natura o alină.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Faţă-n faţă..

Imagine
                                                   Faţă-n faţă     Sub cerul întunecat, sub luna acoperită de norii ce aduceau cu ei un vânt aspru, ei stăteau faţă în faţă. Se uitau unul la altul, nu stiau ce sa zică. El zâmbea. Ea zâmbea. Se uitau unul in ochii  celuilalt si totul părea atat de frumos. Inca isi zambeau. Dar nu isi zambeau cum altii poate o faceau. Isi zambeau in stilul lor. Zambeau de parca doar ei erau acolo.  Ea tremura, afara era frig. El avea o geaca groasa, dar din cauza emotiilor uitase sa i-o dea. Parul ei era in vant, mainile ii erau gheata dar zambetul... zambetul ei il fermecase. El a inceput sa se îmbujoreze.         "Poate crede ca e de la frig." isi spuse el.         "Sper sa nu fie de la frig..." isi spuse ea.          El? El e domnul copil care a trecut si prin "Gelozia" adolescentei. E domnul din povestea trecuta. Poate e Dorel, sau poate va ramane doar domnul. Daca v-as spune acum, probabil nu ar mai fi ac
Citiți mai multe

Frumosul ce ne inconjoara...

Imagine
                                      Frumosul ce ne inconjoara   O floare, un copacel, te fac sa te simti ca in paradis. Asta daca stii cum sa le apreciezi, stii cum sa le vezi, stii cum sa le pretuiesti.  Ele sunt cele care iti arata cat de frumos este sa fii pe aceasta lume, pe care Dumnezeu a creat-o pentru tine, a creat-o astfel incat sa o iubesti, si sa te simti in largul tau.     Sa stai sub soarele  arzator, sa privesti cum norii se joaca si zburda ca niste iepuri albi, pufosi. Sa privesti cum fluturii isi fac un rost pe aceasta lume, chiar daca ei nu prea sunt bagati in seama. Ei incearca din rasputeri sa iti atraga atentia, si zboara si se intorc si fac curbe, se duc pe o floare apoi zboara spre tine fiind luminat de soare, de parca ar fi un diamant mic ce isi ia zborul din diamantele muritoare, "de rand." Sa asculti simpla cantare a unei privighetori. Si daca iti e prea lene sa iesi afara sub cerul senin, curat, iti poti lua un scaun, ti-l pui langa geam
Citiți mai multe

În mijloc de Primăvară

Imagine
As fi vrut ca titlul acestei poezii sa fie acesta "Ghiocelul nu înțelegea                                                                          Cum se putea                                                                          Ca-n luna lui Mărțișor                                                                          Să ningă de zor." Dar, cum nu se poate, voi numi poezia "În mijloc de Primăvară":                                         Cerul negru-roșiatic peste lume se coboară Și cade...cade-ncetișor În el se cufundă păsări ce încă zboară Si vor s-aducă Primăvara tuturor. Picuri ce cad peste frunzele moarte Nouri ce-acoperă stelele toate Se văd în văzduh picuri de lună Iar afară... tună. Mugurii ce tremură-n al vârfului copac Și viorelele stingherite parca rupte din cer Lângă ghioceii ce pe-al copacului trunchi zac Privesc uimiți prin lumina unui fulger Cum se despică cenușiile zări. Și tună, tună ș
Citiți mai multe