N-ai viscol, ai parte

 
                Nu am vrut ca primul articol de pe blog sa fie asa, dar nu pot sa ma abtin.

              Observatii: 1. M-am referit strict la judetele mai putin afectate, nu la alte judete in care a nins foarte mult. 
                                   2.  M-am referit la zona urbana, nu la cea rurala.
                                  
                                   3. Este opinia mea, personala si proprie. *pleonasm*
                                  
                                   4. Te rog sa ma ierti daca te-am jignit. 

                                   5. Te rog sa ma ierti daca te-am jignit. x2

                                  6. Lectura placuta.



                * In haosul fulgilor de zapada de afara si in concursul lor de "Cine atinge primul pamantul", in Maratonul Vantului si in placerea lui de a spulbera, nu doar zapada, ci si dorinta copiiilor de a nu trece pe la scoala, elevul e cu mana pe inima. Cu televizorul deschis pe toate canalele de "Breaking News", cu toate site-urile a tuturor inspectoratelor deschise pe laptop, si cu o carte.. pardon. Cu telefonul in mana, normal, el spera si se roaga la Dumnezeu, pentru ca are nevoie de el, normal, ca scolile, liceele sa se inchida. (Gradinitele nu. De ce? Pentru ca cei mici iubesc sa stea impreuna si sa joace jocuri, oricat de frig ar fi afara, oricat de cald ar fi afara. Ei doar isi traiesc a lor copilarie. Nu va ganditi ca peste cativa ani nu vor fi si ei domnisori si domnisoare in toate firea, si nu vor dori inchiderea scolilor, dar ei traiesc clipa.). *



              * Vine raspunsul Inspectoratului care nu a mai avut atat de multi vizionatori pe site de la ultimul viscol, adica de anul trecut. Dezamagitor, fara pic de mila, fara a se gandi la viitorul elevilor care trec prin zapada pana la mijlocul tibiei. Nu se gandesc deloc la binele umanitatii. Nu se gandesc ca elevii, in drum spre scoala, vor ingheta de frig. Se naste al 3 lea Razboi Mondial. Elevi contra Inspectorat.*

                                    Viscolul elevilor

             Suntem in mijlocul unei evolutii a stiintei si a tuturor tehnologiilor care au existat, exista si vor exista, suntem in secolul in care masina are incalzire in scaun, poate in curand centura va avea atasat un dozator de ceai, abia am inceput asa-zisul an al evolutiei in tehnologie  pe o planeta in care oamenii de-a lungul timpului au rezistat unor ierni in adevaratul sens al cuvantului cand, exagerat sau nu, trebuia sa dezgheti animalele, nu de la congelator,  pe o planeta in care hainele se poarta mai mult la moda, si poate aceasta este problema, se pare ca se pune problema ca elevul roman sa nu cumva sa faca pneomonie in drumul spre locul care, cu unele calitati bune spre excelente si altele mai putin bune spre josnice, te poate face om.

 

       Cred ca in fiecare dintre noi, elevii romani, lenea isi face simtita prezenta. Dar de la lene, pana la faptul ca o sa racesti in masina cu inclazire sau ca o sa iti pice picioarele in timp ce pasesti pe zapada care musca, e o diferenta ca intre un numar negativ si un numar negativ in modul, la puterea a doua...
Privesc inapoi. Si ii vad pe parintii nostri, si pe bunicii nostri, care in drum spre scoala mergeau cu zapada pana la buric, erau imbracati poate... nu asa cum suntem noi acum, dar totusi nu trimiteau mesaje pe facebook catre inspectorat. Ma uit din nou la noi. Ne e greu sa mergem pe trotuare pline de zapada, sa ne urcam in tramvai si sa ne asezam pe scaun pana in statia din apropierea scolii, ne e greu sa ne urcam in masina si facem plecaciuni ca bateria lui tata sa cedeze astfel incat sa nu mai plecam, dar cel mai mult ne e greu sa invatam. Nu zic de teme, care cum am zis: de multe ori sunt exagerat de multe, zic de cele 6 ore petrecute la scoala.

                     


       Vremurile au evoluat. Acum avem Facebook, internet, avem metode mult mai bune prin care putem schimba ceva, nu? Da. Vremurile au evoluat.  Avem telefoane performante cu aplicatii ce ne arata starea vremii, avem Google care, in momentele grele din viata noastra in care creierul nostru este atras de monotonia tuturor copiiilor care se duc la scoala, ne poate spune cum sa ne imbracam atunci cand afara e ger, mai pe scurt o ai pe mama... nu mai spun de tramvaie care mai nou au incalzire, de masini, si nu in ultimul rand de o haina groasa.   Asa ca da-te jos din pat, lasa lenea si nu mai cauta pretext ca sa nu mergi la scoala. A, sau nu ti-ai terminat temele? 





                Multumesc ca mi-ai citit articolul. Multumesc ca mi-ai acordat putin timp. De ce sa fiu ipocrit si sa nu spun ca nici eu nu as fi vrut sa facem scoala? Dar  la mine, ca si la voi, a fost lenea... pe care am reusit sa o stapanesc pana la urma. Ca e doar o iarna. Adica... cand ne place, iesim la joaca, cand vine vorba de scoala.. vrem vara din nou. Tu ai reusit sa iti stapanesti lenea? 
  Like&Share.