Toata lumea scrie poezii de dragoste. Eu nu

Toata lumea scrie poezii de dragoste. Eu nu.

M-am pus la birou acum cateva zile si am vrut sa scriu o poezie. Cu cateva saptamani in urma in capul meu au aparut cateva versuri pe care as fi putut sa le integrez in poezie. Afara era vremea perfecta pentru scris. Lumina lunii prevazuta in picuri de ploaie ce cad pe acoperis cate unul, intr-un ritm prestabilit inca de la apusul soarelui. Era o vreme friguroasa iar vantul tinea ison picurilor. Asa ca mi-am luat un pix si cateva foi albe si am inceput sa leg cuvintele pe foaie. Era greu. Stiam ce vreau sa spun, stiam cum ar fi sunat in proza, dar totusi era extrem de greu. Stiam ideea, stiam cuvintele pe care trebuie sa le folosesc, dar ceva nu mergea. M-am gandit ca nu e o zi buna de scris, asa ca mi-am terminat strofa cu greu, si am lasat pe alta zi. Urmatoarea zi a fost la fel de greu, dar totusi nu m-am lasat si am terminat poezia. Scurta, pentru ca nu mai aveam idei, sau pentru ca nu simteam ceea ce scriu. Scriam din auzite. Scrii despre iubire, dar tu nu ai mai simtit asta de demult. "Scrii despre un ideal." Da, scrii despre un ideal, dar iubirea poate fi un ideal? Atunci cand scrii despre ea,  trebuie sa ai acea scanteie in tine care sa iti trezeasca toate simturile, sa te faca sa uiti de toate pentru ca pur si simplu esti in lumea ta.  Deci ca sa poti sa scrii despre iubire, nu ar trebui sa fii  indragostit? Sau mai bine zis, nu ar trebui sa fii cel putin indragostit?

Astazi toata lumea scrie poezii de dragoste.  Vorbesc cu diferite persoane si aflu ca prietenii lor scriu poezii de dragoste. Si e bine. De ce? Pentru ca daca exista poezie de dragoste, exista si iubire, iar daca exista iubire exista si poezie. Doar ca la mine nu functioneaza acest principiu. Ceva e in neregula. Poate ca nu exista iubire in cazul meu. Sau poate nu exista poezie. Orice ar fi stiu ca eu inca nu scriu poezii de dragoste. Inca. Poate candva, peste cateva zile, peste cateva ore, peste cativa ani, sau poate peste cateva luni voi pune pixul pe foaie si voi incepe sa scriu si despre altceva. Nu ai de unde sa stii cand se intampla sa cazi in acest abis al iubirii. Iubirea nu apare atunci cand vrei tu sa apara. Nu pocnesti din degete si devii indragostit. Iubirea apare pur si simplu, ca o scanteie ce poate aprinde o padure intreaga. Si crede-ma, atunci cand apare nu mai ai cum sa o opresti. 

Iubirea nu e ceva ce trebuie ignorat. Nu ignora faptul ca cineva te iubeste, nu ignora faptul ca iubesti, nu ignora iubirea. Iubirea nu e ceva ce vine si pleaca. Sau cel putin, nu iubirea despre care vorbesc eu. Nu iubesti pe rand, nu iubesti pe zile. Iubesti in fiecare zi pentru ca persoana de langa tine merita sa faci asta, merita ca in fiecare clipa sa te gandesti la el si sa stii ca dupa o zi grea, la apusul soarelui veti vorbi la telefon, sau veti iesi in oras si veti uita de tot si toate.

 Risti sa nu mai fii iubit. Calci in picioare iubirea cuiva? Risti ca nimeni vreodata sa nu te mai iubeasca, sa faca tot posibilul sa nu te mai iubeasca.

Si nu. Poezia iubirii nu e doar opera literara. Iubirea nu e o tema, iubirea nu e un motiv literar, iubirea nu-i un titlu sau un curent literar. Iubirea e mai mult de atat. Iubirea-ti aseaza stihurile vietii intr-un mod unic, ritmat si metaforic. Poezia iubirii e tot ce ti se intampla in jur din momentul in care devii indragostit. Poezia iubirii e sa stai cu cineva sub cerul rosiatic inghitit de negura noptii, si sa privesti pasarile cum zboara si luna cum rasare, tinandu-va strans de mana, de parca nu v-ati mai vazut de ani de zile.

 Acum, stiind ca nu m-am referit la poezie doar ca la o opera literara, recititi acest fragment: Astazi toata lumea scrie poezii de dragoste.  Vorbesc cu diferite persoane si aflu ca prietenii lor scriu poezii de dragoste. Si e bine. De ce? Pentru ca daca exista poezia de dragoste, exista si iubirea, iar daca exista iubire exista si poezie. Doar ca la mine nu functioneaza acest principiu. Ceva e in neregula. Poate ca nu exista iubire in cazul meu. Sau poate nu exista poezie. Orice ar fi stiu ca eu inca nu scriu poezii de dragoste. Inca. Poate candva, peste cateva zile, peste cateva ore, peste cativa ani, sau poate peste cateva luni voi pune pixul pe foaie si voi incepe sa scriu si despre altceva. Nu ai de unde sa stii cand se intampla sa cazi in acest abis al iubirii. Iubirea nu apare atunci cand vrei tu sa apara. Nu pocnesti din degete si devii indragostit. Iubirea apare pur si simplu, ca o scanteie ce poate aprinde o padure intreaga. Si crede-ma, atunci cand apare nu mai ai cum sa o opresti.