Azi... aş vrea... - Unirea Principatelor Române
Azi... aş vrea...
În astă zi a lunii gerar,
S-a-ntâmplat ceva de care se-aminteşte rar...
În această zi măreaţă
Ţara Românească de Moldova s-agaţă.
Noi, fii ai Daciei, ne-am unit
Pe pământul strămoşilor ce-au pătimit.
Azi, aici, e cearta, orgoliu si ură.
Azi, fratii între ei se fură.
Am dat mână cu mână
Ca să fim totdeauna împreună...
Să zâmbim, să ne iubim mereu
Să fim fraţi chiar si la greu.
S-au luptat ei pentru al nostru popor,
Al meu, al tău, al lui... al tuturor!
Dar acum îl batjocorim... noi! Toţi!
Am ajuns să lăsăm ţara pe mainile unor hoţi!
Pe atunci, ei cu mâinile în aer erau
Şi voiau, sperau, si nădăjduiau...
Într-o unire mare, frumoasă
Nădăjduiau într-o tara maiestuoasă.
Azi, cu lacrimi în suflet spun
Că România nu merge pe-un drum bun.
Tinerii au uitat ce e aia unire...
Au uitat ce e aia fericire.
Acum, văd doar câte-un bătrân cu steguleţul în mână...
Care parcă n-ar mai vrea sa rămână
Să vada cum ţara e călcata in picioare.
De ce? Pentru că şi pe el îl doare.
Azi... aş vrea ca noi toţi din nou să ne unim
Ţara din nou s-o ridicăm si împreună să fim...
Azi... aş vrea să nu mai plângă ţara mea
Azi... aş vrea să o vad fericită si pe ea.
Azi... aş vrea să ştim toţi despre unire.
Aş vrea să nu mai furăm, să nu ne mai certăm
Azi... aş vrea să dispară duşmănia.
Azi in faţa lui Dumnezeu să ne plecăm.
Să ne amintim cu drag de-al nostru domnitor
Comentarii
Trimiteți un comentariu