Am revenit





                                              Am revenit

Cam greu

Prea greu.

Am revenit?




      Da, am revenit. Am luat o pauza. O pauza PREA lunga. Nu stiu sa va spun de ce, si nici nu as zice ca "a trebuit sa ma regasesc", pentru ca nu e asa. Nu voi spune nici ca "am luat o pauza de la tot ce inseamna retele de socializare", pentru ca v-as minti. rau. In schimb, daca v-as spune ca nu am avut chef... ei bine, stiu ca suna ciudat si urat, asta e adevarul. Nu am avut chef, si- ce sa vezi?- nici timp. Am reincercat in perioada asta sa imi regasesc placerea pentru scris. Nu aveti idee de cate ori. Doar ca simteam ca ceva nu merge.

       Am uitat sa scriu. Da, stiu ca suna ciudat, dar am uitat sa scriu. De parca imaginatia mea ar zbura pe meleaguri foarte indepartate.  Si imi pare rau. E o senzatie foarte ciudata. E frustrant. Sa nu poti sa scrii, sau sa ai impresia ca nu mai stii sa scrii.  Sa vrei sa scrii ceva, si sa nu-ti gasesti cuvintele, de parca acel izvor "magic" de cuvinte a secat. Dar acum, prin acest pas de a ma reapuca de blog, el incepe sa isi revina. cred.
     Cel mai mult ma doare sa stiu ca Dumnezeu mi-a dat, dar eu nu fac nimic sa pastrez. Nici macar nu ma chinui, de parca nu mi-ar pasa. Mi-a dat acest dar de a scrie, iar eu nu fac nimic? Daca nu fac ceva, il pot pierde. Si cred ca am reactionat la timp. Sper ca am reactionat la timp.

      Am scris putin. Foarte putin. Nu stiu ce va fi, cand va fi si daca va fi. Dar stiu ca am facut un pas urias. Pentru ca acea "impresie" ca nu stiu sa scriu, s-a transformat pe parcursul acestor 8 luni intr-o frica. Frica de... ce? De parerea oamenilor? Sau frica de a realiza ca intr-adevar exista o problema, pe care singur am creat-o? Frica de a realiza ca eu am secat acel izvor. Frica de a realiza ca nu am avut grija de ceea ce Dumnezeu mi-a dat. Dar m-am trezit. Odata cu venirea lui 2018 m-am desteptat.






                                  Sau cel putin... asa cred eu.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prieteni si prietenii

Imagine
                                     Prieteni si prietenii..    Bun.. deci astazi m-am hotarat sa scriu despre prieteni.. Pentru ca pe mine ma fascineaza extrem de mult acest subiect..De ce? Pentru ca am avut incredere in asa-zisi "prieteni".. Prieteni care m-au dezamagit...                       In primul rand... trebuie sa avem grija ce fel de prieteni ne alegem.. Daca ne alegem prieteni care au un caracter total diferit de al nostru.. s-ar putea sa devenim ca ei.. Bine.. ar fi super sa ai un prieten cu un caracter mai bun decat al tau... Deoarece el te va trage in sus. Vei invata foarte multe de la el.. Si ar fi foarte rau sa ai un prieten cu un caracter mai rau decat al tau.. De ce? Pentru ca te trage in jos. TU nu iti dai seama.. dar el asta face.. Si nu o face neaparat cu intentie.. dar o face.. Si dintr un c...
Citiți mai multe

Ninge

Imagine
                                               Ninge " Nu, nu ai inteles. Ninge. De doua zile ninge fara oprire . Seara trecuta nu am dormit. Nu am putut sa dorm, m-am uitat toata noaptea pe geam, la felinarul din fata casei. M-am uitat cum ninge si am promis ca ma culc atunci cand o sa se opreasca. Dar nu s-a oprit. Si ma bucur ca nu s-a oprit, pentru ca ningea prea frumos. Cu fulgi mari, ce stiau exact unde trebuie sa cada. Toata noaptea nu am vazut pic de viscol.   Venisem din oras. Am mers pe partea padurii. Cerul era rosu , era un rosu inecat in negru. Toata lumina era data doar de albul fulgilor de nea si de stralucirea felinarelor. N-am sa uit peisajul asta in veci. Iar cand am ajuns acasa eram atat de uimit, incat nu am putut sa ma despart de o asa vedere. M-am pus la geam si nu am mai putut sa ma dezlipesc de el. Am mai avut momente ...
Citiți mai multe

Faţă-n faţă..

Imagine
                                                   Faţă-n faţă     Sub cerul întunecat, sub luna acoperită de norii ce aduceau cu ei un vânt aspru, ei stăteau faţă în faţă. Se uitau unul la altul, nu stiau ce sa zică. El zâmbea. Ea zâmbea. Se uitau unul in ochii  celuilalt si totul părea atat de frumos. Inca isi zambeau. Dar nu isi zambeau cum altii poate o faceau. Isi zambeau in stilul lor. Zambeau de parca doar ei erau acolo.  Ea tremura, afara era frig. El avea o geaca groasa, dar din cauza emotiilor uitase sa i-o dea. Parul ei era in vant, mainile ii erau gheata dar zambetul... zambetul ei il fermecase. El a inceput sa se îmbujoreze.         "Poate crede ca e de la frig." isi spuse el.         "Sper sa nu fie de la frig..." isi spuse ea.          El? El e ...
Citiți mai multe