La sfarsit de an.
Desi in luna Martie a anului acesta nu as fi crezut ca o sa ma laud cuiva ca sunt blogger, acum ma bucur ca sunt blogger. Sincer! Pentru mine e o mandrie!
Anul acesta, pe blog, a fost unul bun. Pentru mine anul 2016 a fost unul bun. Adica am inceput sa imi exteriorizez sentimentele pe acest blog incepand cu luna Martie. Cand eu, un blogger inegalabil in Romania, mi-am inceput cariera. "Inegalabil". Si pot sa spun ca sunt la inceput. Dupa 9 luni- 9 LUNI- inca sunt la inceput. Suna ciudat, dar avand in vedere ca lumea de astazi nu mai citeste, eu si blogul meu suntem multumiti cu cele 192 de persoane care ne urmaresc pe Facebook. Un numar bun, avand in vedere ca am muncit foarte mult. As fi putut sa termin anul cu 50, 100. Dar nu. Eu termin anul cu peste 190. Martie a fost luna in care intrebarile stateau in capul meu. "cum sa fac sa ma apuc?" "oare o sa aprecieze lumea ce scriu?" "mai bine mi-l sterg" "oare sa pun si compuneri" "dar daca imi fura cineva compunerile". Pana la urma m-am apucat. Ce-o fi... o fi. Aprilie a fost luna in care nu am stiut *acum am deschis la Dan Negru* cu ce se mananca acest blog. Dar am facut articole bune. Le puteti citi, sa stiti. A fost luna in care incercam sa nu afle nimeni ca am blog. Am incercat sa tin acest secret in fata colegilor, dar chiar n-am putut. Desi am fost destul de discret. Foarte discret. Linkul blogului contine numele meu. Dar da. Foarte discret. Adica daca ma intreba cineva:
-Si, esti cumva blogger?
-Eu, ce , ce , ce , ce, ce, cum? Mno. *ca mai spuneam eu asa la cativa oameni sa dea un share, e partea a doua*. De ce sa fiu blogger? Gresesti persoana. Persoanele alea care scriu articole si muncesc la ele? In primul rand am auzit ca nu muncesc la ele, asa am auzit eu, si in al doilea rand: EU? nu. ce? nu.
-Era doar o intrebare.
-Stii ce? Intrebarile ascund adevaruri ascunse. - DANIEL 2016. ULTIMA REPLICA DIN 2016 DE PUS IN RAMA. Am mai avut astfel de replici: Hmm. Una o sa o vedeti in 2017. Trebuie sa imi apara amintire de la Facebook ca am pus-o cam acum un an. Nu imi vin in minte acum, of. Oricum o sa le pun din cand in cand pe Facebook. Cand imi aduc aminte. PROMIT. Si stiti de ce? Pentru ca a batut vechiul eu la usa, ieri. M-am uitat la toate postarile mele de pe Facebook si am vazut ca postam poze frumoase, editate unele ca sa iasa natura in evidenta, si luam multe like-uri. Voua va placeau. Si postam si statusuri. Si voua va placeau. Dar pentru ca nu am mai avut timp-of, scoala asta.
Si l-am vazut asa pe vechiul eu. Era altfel. Totusi atunci nu am avut o exxplozie de like-uri si vizualizari. Nu e o diferenta foarte mare intre vechiul eu si eu de acum. Dar totusi. O sa incerc sa ii combin
In luna Mai am avut o explozie de vizualiari pe blog. Pentru mine asa a fost. Si de atunci vizualizarile si like-urile au crescut. De la postarea cu: Zambetul in viata oamenilor- 213 vizualizari.
Iunie, Iulie au fost la fel. Cu postari care v-au placut si cu poze pe care le postam cu natura. Tot in Mai am inceput seria "Aventurile lui Dorel". Apropo, cred ca prima postare din an va fi cu "Dorel de Revelion". Nu promit nimic.
In August. A fost cresterea cea mare a blogului. De la 80 de like uri. Am ajuns intr-o singura zi la 150 si ceva parca. Peste 100 oricum. La postarea cu Steaua. Despre Steaua. A fost incredibil. 16.000 de vizualizari. 160 de like-uri. Cam asa. Si asta multumita Fan Club Steaua care a dat share postarii mele. Le multumesc si acum.
Septembrie, Octombrie si cresteri mari de vizualizari pe blog.
In Noiembrie am postat despre desfrisarea padurilor. Iar atunci " STOP Defrisarilor" au dat share. Si atunci au crescut like-urile pe Facebook. Si pentru asta le multumesc.
Iar in Decembrie a fost uratura scoasa in evidenta. E pe Facebook. Am lucrat mult la ea. Foarte mult. Asa ca nu ar strica un share.
Pentru ultima oara in acest an, eu va multumesc ca mi-ati citit articolul. Va multumesc ca ati acordat timp blogului meu. Va multumesc pentru minutele din acest an acordate blogului meu. Multumesc din suflet. Si, cum am zis in uratura, doar ca acum cu inima plangand, nu stiu de ce...
"Si acum ma uit la voi
Ma inclin si va multumesc
Si va spui ca va iubesc.
Un an bun eu va doresc."
Chiar va multumesc. Din suflet. La multi ani.
Multumesc ca mi-ai citit articolul. (Tocmai am recitit si am verificat sa nu fi gresit ceva, sper ca nu mi-a scapat nimic, iar cand am citit incheierea inima mea parca a lacrimat. Chiar va multumesc.
Anul acesta, pe blog, a fost unul bun. Pentru mine anul 2016 a fost unul bun. Adica am inceput sa imi exteriorizez sentimentele pe acest blog incepand cu luna Martie. Cand eu, un blogger inegalabil in Romania, mi-am inceput cariera. "Inegalabil". Si pot sa spun ca sunt la inceput. Dupa 9 luni- 9 LUNI- inca sunt la inceput. Suna ciudat, dar avand in vedere ca lumea de astazi nu mai citeste, eu si blogul meu suntem multumiti cu cele 192 de persoane care ne urmaresc pe Facebook. Un numar bun, avand in vedere ca am muncit foarte mult. As fi putut sa termin anul cu 50, 100. Dar nu. Eu termin anul cu peste 190. Martie a fost luna in care intrebarile stateau in capul meu. "cum sa fac sa ma apuc?" "oare o sa aprecieze lumea ce scriu?" "mai bine mi-l sterg" "oare sa pun si compuneri" "dar daca imi fura cineva compunerile". Pana la urma m-am apucat. Ce-o fi... o fi. Aprilie a fost luna in care nu am stiut *acum am deschis la Dan Negru* cu ce se mananca acest blog. Dar am facut articole bune. Le puteti citi, sa stiti. A fost luna in care incercam sa nu afle nimeni ca am blog. Am incercat sa tin acest secret in fata colegilor, dar chiar n-am putut. Desi am fost destul de discret. Foarte discret. Linkul blogului contine numele meu. Dar da. Foarte discret. Adica daca ma intreba cineva:
-Si, esti cumva blogger?
-Eu, ce , ce , ce , ce, ce, cum? Mno. *ca mai spuneam eu asa la cativa oameni sa dea un share, e partea a doua*. De ce sa fiu blogger? Gresesti persoana. Persoanele alea care scriu articole si muncesc la ele? In primul rand am auzit ca nu muncesc la ele, asa am auzit eu, si in al doilea rand: EU? nu. ce? nu.
-Era doar o intrebare.
-Stii ce? Intrebarile ascund adevaruri ascunse. - DANIEL 2016. ULTIMA REPLICA DIN 2016 DE PUS IN RAMA. Am mai avut astfel de replici: Hmm. Una o sa o vedeti in 2017. Trebuie sa imi apara amintire de la Facebook ca am pus-o cam acum un an. Nu imi vin in minte acum, of. Oricum o sa le pun din cand in cand pe Facebook. Cand imi aduc aminte. PROMIT. Si stiti de ce? Pentru ca a batut vechiul eu la usa, ieri. M-am uitat la toate postarile mele de pe Facebook si am vazut ca postam poze frumoase, editate unele ca sa iasa natura in evidenta, si luam multe like-uri. Voua va placeau. Si postam si statusuri. Si voua va placeau. Dar pentru ca nu am mai avut timp-of, scoala asta.
Si l-am vazut asa pe vechiul eu. Era altfel. Totusi atunci nu am avut o exxplozie de like-uri si vizualizari. Nu e o diferenta foarte mare intre vechiul eu si eu de acum. Dar totusi. O sa incerc sa ii combin
In luna Mai am avut o explozie de vizualiari pe blog. Pentru mine asa a fost. Si de atunci vizualizarile si like-urile au crescut. De la postarea cu: Zambetul in viata oamenilor- 213 vizualizari.
Iunie, Iulie au fost la fel. Cu postari care v-au placut si cu poze pe care le postam cu natura. Tot in Mai am inceput seria "Aventurile lui Dorel". Apropo, cred ca prima postare din an va fi cu "Dorel de Revelion". Nu promit nimic.
In August. A fost cresterea cea mare a blogului. De la 80 de like uri. Am ajuns intr-o singura zi la 150 si ceva parca. Peste 100 oricum. La postarea cu Steaua. Despre Steaua. A fost incredibil. 16.000 de vizualizari. 160 de like-uri. Cam asa. Si asta multumita Fan Club Steaua care a dat share postarii mele. Le multumesc si acum.
Septembrie, Octombrie si cresteri mari de vizualizari pe blog.
In Noiembrie am postat despre desfrisarea padurilor. Iar atunci " STOP Defrisarilor" au dat share. Si atunci au crescut like-urile pe Facebook. Si pentru asta le multumesc.
Iar in Decembrie a fost uratura scoasa in evidenta. E pe Facebook. Am lucrat mult la ea. Foarte mult. Asa ca nu ar strica un share.
Pentru ultima oara in acest an, eu va multumesc ca mi-ati citit articolul. Va multumesc ca ati acordat timp blogului meu. Va multumesc pentru minutele din acest an acordate blogului meu. Multumesc din suflet. Si, cum am zis in uratura, doar ca acum cu inima plangand, nu stiu de ce...
"Si acum ma uit la voi
Ma inclin si va multumesc
Si va spui ca va iubesc.
Un an bun eu va doresc."
Chiar va multumesc. Din suflet. La multi ani.
Multumesc ca mi-ai citit articolul. (Tocmai am recitit si am verificat sa nu fi gresit ceva, sper ca nu mi-a scapat nimic, iar cand am citit incheierea inima mea parca a lacrimat. Chiar va multumesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu