Oare pot sa iubesc?

   Intr-o lume subreda, care abia se mai tine pe picioare, intr-o lume care e cufundata intr-o negura lipsita de bunatate, o lume care se ineaca parca in orbire, intr-o lume in care multi incearca sa ajunga la mal, sa scape din marea de rautate, dar li se impotmolesc picioarele, li se opreste motorul.. Si astfel nu mai reusesc sa il porneasca, ci se scufunda o data cu algele, o data cu toata bunatate, iubirea depusa in ani si ani de incercari, se cufunda intr-un rau infinit, iar de acolo, nu mai poate scapa nimeni. Ei bine, in aceasta lume subreda, exista oameni care au supravietuit.. iar ei.. iubesc!

   

    Exista oameni care iubesc. Iubesc orice, incepand de la cel mai mic colt de hartie pana la cea mai frumoasa iubire. Iubirea fata de persoana draga tie. Sunt oameni care iubesc totul. Si nu, nu ma refer doar la copiii mici. Nu. Exista oameni nevazuti, neimportanti poate pentru altii, care nu sunt cine stie ce vedete, carora daca le ceri un pix anume iti vor raspunde cu: "Nu, imi pare rau, dar pe acesta nu ti-l pot da. E de pe vremea cand eram mic, e de la o persoana importanta pentru mine, asa ca nu ti-l pot da pe acesta."

   Unii oameni stiu ce e iubirea, o inteleg, dar nu au simtit-o niciodata. Poate ca nu au daruit-o, sau poate ca nu le-a fost daruita, dar totusi ei o inteleg. Poate pentru ca atunci cand se uita in jur vedea iubire. Si intreba pe cineva din jurul lui, pe care nu l-a mai vazut niciodata: " Scuzati-ma, de ce va imbratisati catelusul in halul  acesta?" 

   Traim in aceasta lume subreda, in aceasta lume care ne iubeste, aici referindu-ma la planeta. In viziunea unui copil cu o imaginatie aparte, aceasta planeta e iubita de celalte planete, de soare, de luna, care o tin aproape de ea, si nu o lasa sa cada pentru ca  daca ar cadea, ceva ar lipsi din acest univers nemarginit. In viziunea unui om matur, planeta este iubita de Dumnezeu si oameni. Iar in viziunea unui om matur care gandeste altfel, planeta este iubita de Dumnezeu, fara oameni. Deci haideti sa ne gandim. Planetea nu ne-o iubim, animalele nu le iubim, natura nu o iubim, atunci ce ne ramane? 

  

   Daca nu iubesc atatea lucruri ce as mai putea iubi? Familia e cea pe care ar trebui sa o iubim cat e universul de lung. Sa nu ne pese de ce zic altii. Daca ma duc  luni la scoala si ma intreaba un coleg de ce ma tin de mana cu tatal meu cand merg pe strada sa ii raspund sincer:" Pentru ca il iubesc."

Sa nu ne fie rusine atunci cand cineva ne intreaba de Dumnezeu, si de ce credem in el. De ce ne e rusine sa raspundem:" Dumnzeu ma iubeste. Il iubesc si eu."? Si daca vreodata va e rusine ca iubiti un anumit lucru ganditi-va la Traian, cuceritorul Daciei. 

    De aceea, intrebarea " Oare pot sa iubesc?" ar trebui sa fie una retorica. Sa nu ne fie frica sa iubim, ci sa incercam sa iubim. Pentru ca daca nu iubesti nu esti fericit. Iar daca nu esti fericit, cred ca nu ai nimic pe lume. Ma intreb daca exista acei oameni bogati care sa nu iubeasca. Sau stai. Chiar nu exista, pentru ca pana si bogatii isi iubesc averea... ceea ce ar trebui sa ne puna un semn de intreabare... Ganditi-va ca daca nu iubim, o sa ne afundam din ce in ce mai mult in ceva care cred ca nu ne-ar placea.

    Iar atunci cand iubim ceva, sa nu ne fie niciodata teama ca o sa trebuiasca sa intrebam candva: "Si tu, Brutus?" ...

Si normal, si eu va iubesc pe voi. Cei 150 de oameni care ma urmartiti. Suntem noi putini dar e bine. Daaaaaar va rog din suffleeeet sa dati un like, un share si un comentariu cu ce v-a placut sau cu ce nu v-a placut.  Banuiesc ca sunteti suparati pe mine ca nu am postat in ultima luna dar am scoala si altele. Si de aceea imi cer scuze. Nu "scz" . Saptamana care vine cred ca o sa apara un nou articol cu "Aventurile lui Dorel". Sper.  Si daca aveti idei in legatura cu ce teme vreti sa abordez, le astept cu  mare drag in comentarii. Multumesc din nou.