Noaptea dintre anotimpuri
Aceasta poezie am scris-o acum o luna, atunci cand mi se parea mie ca Primavara a sosit. Dar m-am inselat. Acum...chiar sper ca Primavara a venit. Privesc spre infinit... Privesc spre lună si spre stele Mii de sclipiri ce par a fi pierit Ce cad și se transformă din stele...în flori mărunțele. Și-apoi... m-ating! Nu izbutesc a mă feri... Mii de fluturi mă-nconjoară Și încearcă o poveste a-mi șopti Dar se topesc, sub lumina cea de seară. Văd crenguțe înghețate Ce cu muguri albi par a fi înzestrate. Pe lângă tainica lună, Până-n negrele zări răsună Păsări cu aripi pătate Ce zboară peste-a zăpezii cetate Și-n măreția iernii sunt cufundate. Ghiocei de nea ce pleacă al lor chip Spre razele lunii ce i-au încălzit. Un glas necruțător din întunecatul infinit, De Luceafăr si de lună călauzit, Ridică primul strop de lumină Ce cade peste-al iernii Palat, Peste albul de Baba Iarnă pictat, Trezeste Primăvara senină Iar natu...